Fii, Doamne, om în locul meu

N-am timp de cele sfinte,
caut să nu mai știu.
Să mă despart de Tine,
să-mi fii pământ pustiu.

Nu vreau să Te mai știu
că-mi vine greu să Te iubesc.
Nu pot să mi Te dăruiesc,
nu știu cum să mai fiu.

Te-am părăsit demult,
de când m-ai scos în lume.
N-am reușit să-Ți las iubirea
să mă cuprindă, să mă-ndrume.

Căci am iubit și lumea,
ce cu nemilă m-a pus în jug.
Mi-am aplecat genunchii ei,
ca de Tine în final să fug.

Și n-am putut să-Ți strig,
să plâng iar n-am putut,
Mi-a mai rămas să sper
c-ai să mă verși în Început.

Nu mă lăsa să mor,
departe de iubirea-Ți absolută.
Dă-mi timp să mă adun,
să-mi fac din suflet plută.

Primește-mă din nou,
uită că Ți-am greșit.
Și pune-n mine duh,
așa cum mi-am dorit.

Fii, Doamne, om în locul meu!